Episcopia Giurgiului
Prea Sfintitul Parinte Dr. AMBROZIE - Intaiul Episcop al Giurgiului
Episcopia Giurgiului
Catedrala episcopală cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din municipul Giurgiu
Protoierii - Episcopia Giurgiului
Mănăstiri - Episcopia Giurgiului
Seminar
Noutăţi - Episcopia Giurgiului
Judeţul Giurgiu
Legături creştin-ortodoxe
Legături creştin-ortodoxe
Legături creştin-ortodoxe
Legături creştin-ortodoxe
Contact Episcopia Giurgiului
Episcopul Administraţia Eparhială Catedrala Episcopală Protoierii Mănăstiri Invăţământ Teologic Noutăţi Giurgiu Opera Social Filantropică Activitate Culturală Muzeul Eparhial Legături Contact
           

 

Sectiune Media
Secţiune Media

 

Calendar Creştin-Ortodox
Calendarul Crestin Ortodox 2009

 

Sfanta Scriptura Biblia
Sfânta scriptură sau Biblia

 

Învăţătura
Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă

 

Patriarhia Romana
Site-ul oficial al Patriarhiei Române

 

Untitled Document

HARUL DUMNEZEIESC NECREAT ŞI VEDEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI - CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ AL PREASFINŢITULUI PĂRINTE AMBROZIE, EPISCOPUL GIURGIULUI, LA DUMINICA A II- A DIN POSTUL MARE (A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA)

11.03.2017 | Vizualizari: 880


HARUL DUMNEZEIESC NECREAT ŞI VEDEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI - CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ AL PREASFINŢITULUI PĂRINTE AMBROZIE, EPISCOPUL GIURGIULUI, LA DUMINICA A II- A DIN POSTUL MARE (A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA)



Iubiţi credincioşi,



Dacă în prima Duminică a Sfântului şi Marelui Post Biserica sărbătoreşte biruinţa Ortodoxiei prin afirmarea cultului sfintelor icoane, a doua Duminică, numită a Sfântului Grigorie Palama, este marcată o altă biruinţă a Ortodoxiei, prin învăţătura despre harul dumnezeiesc necreat şi vederea luminii dumnezeieşti.


Această biruinţă se leagă de numele Sfântului Grigorie Palama, deşi nu el este autorul acestei învăţături. Ea aparţine Bisericii lui Dumnezeu şi este revelată în Sfânta Scriptură, transmisă de Sfinţii Părinţi, păstrată vie şi trăită în dogma şi tradiţia de rugăciune a Bisericii. Sfântul Grigorie Palama este cel care a reafirmat-o cu tărie atunci când raţionalismul părea să se transforme într-o nouă erezie, falsificând credinţa cea dreaptă. În învăţătura despre lumina dumnezeiască îşi are fundamentul practica rugăciunii inimii sau chemării numelui lui Iisus Hristos, cunoscută atât monahilor, cât şi celorlalţi credincioşi ai Bisericii Ortodoxe.


Între aceste două sărbători există o legătură profundă, iar rânduirea lor la începutul Sfântului şi Marelui Post dezvăluie semnificaţii adânci ale acestuia. Dacă temeiul zugrăvirii icoanelor este întruparea Fiului lui Dumnezeu, prin care Cel Nevăzut se face văzut, luând chip de rob, credinţa în vederea luminii dumnezeieşti se întemeiază pe faptul minunat al schimbării la faţă a Domnului. Fiul lui Dumnezeu, smerindu-Se sub chipul omului, îşi arată slava ucenicilor Săi, iar ucenicii contemplă cu ochi trupeşti, dar înduhovniciţi, slava lui Dumnezeu.


Întreaga lucrare dumnezeiască a venirii şi petrecerii Fiului lui Dumnezeu în lume are în vedere apropierea omului de Dumnezeu. Dumnezeu se pogoară într-atât încât se face asemenea omului, pentru a-1 câştiga pe om la asemănarea cu El, aşa cum spune Acatistul: „cu asemănarea chemând pe cel asemenea”. Trebuie să înţelegem, deci, cele două evenimente amintite, Întruparea şi Schimbarea la faţă a Domnului Iisus Hristos în perspectiva planului dumnezeiesc privitor la om. Sensul comun care se descoperă în aceste două momente este că nu numai sufletul, ci şi trupul omului participă la cunoaşterea lui Dumnezeu şi la împărtăşirea de El. Trupul omenesc devine trupul lui Dumnezeu şi aceluiaşi trup Dumnezeu îşi arată slava.


De ce sunt aceste sărbători aşezate la începutul Postului Mare?

Am înţeles Duminica Ortodoxiei, a sărbătorii sfintelor icoane, ca pe o revărsare de lumină în viaţa noastră, arătându-ne că postul curăţitor pentru suflet şi trup este calea noastră de transfigurare, pentru a ne îmbrăca în lumina învierii, asemenea sfinţilor din icoane. Duminica Sfântului Grigorie Palama întăreşte faptul că postul înseamnă iluminare. În disputele cu umaniştii, care nu credeau decât într-o cunoaştere raţională a lui Dumnezeu, Sfântul Grigorie Palama mărturiseşte că dobândirea lui Dumnezeu şi petrecerea cu El nu sunt cu putinţă dacă omul nu se curăţeşte prin împlinirea poruncilor şi prin asceză. Cunoştinţa dobândită pe cale raţională nu este curăţitoare de patimi, de aceea Sfântul Grigorie Palama a mărturisit, urmând învăţăturii Sfinţilor Părinţi, că vederea duhovnicească începe prin curăţirea vieţii. Dacă Dumnezeu S-a arătat trupului şi sufletului pentru ca acestea, unite, să-L poată cunoaşte, înseamnă că şi trupul şi sufletul trebuie să se curăţească împreună de toate întinăciunile pentru a-L vedea cu adevărat pe Dumnezeu şi nu închipuiri ale minţii omeneşti.


Aşa cum explică un părinte contemporan, în timpul primelor două săptămâni ale Postului Mare viaţa ascetică apare drept „o adevărată mărturisire dogmatică” (Makarios Simonopetritul, Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic, Deisis, Sibiu, 2000, p. 330), pentru că postind mărturisim credinţa în Întruparea şi Schimbarea la faţă a Domnului, prin care Hristos a îndumnezeit trupul omenesc şi 1-a făcut părtaş slavei Sale.


După cum am mai spus, primele două duminici din Postul cel Mare sunt sărbătorile biruinţei Ortodoxiei: prima împotriva iconoclasmului, a doua împotriva umanismului filosofic, iar noi trebuie să le serbăm de fiecare dată cu toată bucuria şi măreţia care se cuvin unor astfel de biruinţe. Ele sunt momente de mare triumf, dar nu lasă loc de triumfalism, pentru că dreapta credinţă nu este meritul nostru, ci darul nepreţuit al lui Dumnezeu. Cu puterea Lui credinţa a răsturnat şi a biruit cugetarea lumească.

Sărbătorile acestei biruinţe conţin pentru noi o poruncă mântuitoare: cugetarea noastră lumească trebuie biruită de credinţa adevărată şi curată în Dumnezeu. Postul este, mai mult decât orice altă perioadă, prilejul pentru o astfel de biruinţă.


I-am sărbătorit joi, 9 martie 2017, pe Sfinţii 40 de Mucenici din Sevasta. Ei sunt întruchiparea puterii de a rezista lepădării de credinţa în Dumnezeu. Şi dacă Părinţii spun că fiecare păcat pe care îl săvârşim este o lepădare de Dumnezeu, înţelegem de ce în sprijinul credinţei noastre, atunci când ne luptăm cu păcatele, Dumnezeu ni-i trimite pe mucenici. Ei, ca şi Sfântul Grigorie Palama, sunt icoane ale credinţei biruitoare împotriva faptelor, împotriva cuvintelor, împotriva gândurilor păcătoase. Ei ne sunt dăruiţi de Dumnezeu pentru a avea în ei pilde adevărate, căci noi, cei nedesăvârşiţi suntem, paradoxal, şi biruitori, prin credinţa noastră, şi biruiţi, prin micile sau marile lepădări zilnice, care sunt păcatele.


Toţi mărturisim, fără să minţim, „Cred, Doamne” şi cu toate acestea sunt păcate pe care le facem în fiecare zi, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama. Nu cădem pentru că nu avem credinţă, ci cădem pentru că nu ne lucrăm credinţa, pentru că nu o punem în fiecare gând, în fiecare cuvânt şi în fiecare faptă. Pentru că nu ne statornicim credinţa în fiecare privire şi în fiecare dorinţă, în fiecare gând şi în fiecare aspiraţie. Aceasta înseamnă pentru noi „lepădare de credinţă” atunci când săvârşim păcatele, chiar şi cele aşa-zis "mici", obişnuite, sau mai ales în cazul lor. Ne lepădăm de credinţa noastră pentru că nu o transpunem în fiecare faptă a trupului şi a sufletului şi o lăsăm astfel să amorţească şi să moară.


Împotriva unor astfel de lepădări şi pentru biruinţe ca acelea ale sfinţilor sunt rânduite postul şi praznicele duminicale care preced Sfintele Paşti. Ele înseamnă vădirea mai limpede a credinţei prin faptele, cuvintele şi gândurile noastre, oglindirea ei în lucrurile care ne definesc viaţa zilnică: în hrană, în somn, în osteneli, în faptele de milostenie, în cuvintele de rugăciune, în gândurile de pocăinţă.


Este timpul cel mai mare vrăjmaş al nostru?

Postul este ocazia noastră de a-1 birui, umplându-1 cu întovărăşirea noastră cu Hristos. Este gândirea noastră îngrădită de neputinţe trupeşti şi sufleteşti? Iată, Postul cel Mare este şansa de a birui prin dreapta credinţă orice strâmtorare. Sunt sufletul şi trupul nostru doi tovarăşi dezbinaţi din cauza tendinţelor contrare, care încetinesc avântul după Dumnezeu? Postul Paştilor şi Duminica Sfântului Grigorie Palama sunt prilejul reunirii lor prin credinţa că Dumnezeu S-a întrupat şi Şi-a arătat oamenilor slava, pentru a nu lăsa moartea să-i răpească iubirii Sale.


Este vremea să ne lipsim de hrana cea trecătoare, care îmbuibă şi creşte în noi patimile, de dragul hranei cereşti, care nutreşte virtuţile, curăţia, rugăciunea, dragostea de Dumnezeu şi de semeni. Pentru belşugul de har pe care Dumnezeu îl revarsă peste noi, putem spune că postul înseamnă saturare şi desfătare.


În cea de-a treia duminică a Postului Mare Biserica a rânduit închinarea Cinstitei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci.


Privind spre cel de-al treilea popas duhovnicesc de pe calea Sfântului şi Marelui Post, să luăm cu noi o stihiră care s-a citit în această săptămână:


„Vremea postului este veselă. Pentru aceasta săturându-ne destul de curăţia cea luminată, de dragostea cea curată, de rugăciunea cea luminoasă şi de alte multe virtuţi, să strigăm luminat: Cruce a lui Hristos preasfântă, ceea ce ai odrăslit desfătarea vieţii, învredniceşte-ne pe toţi a ne închina ţie cu inimă curată, dându-ne iertare şi mare milă”.






Site realizat şi administrat de Gloria Grup - Consultanta in Sisteme de Management | Finantari Nerambursabile | Solutii IT & Imagine
Episcopul | Administraţia Eparhială | Catedrala Episcopală | Protoierii | Mănăstiri | Invăţământ Teologic | Noutăţi | Giurgiu | Opera Social Filantropică | Activitate Culturală | Muzeul Eparhial | Legături | Contact | Prima pagină
  Nr. vizitatori: 886,
Copyright Episcopia Giurgiului - Biserica Ortodoxă Română