Episcopia Giurgiului
Prea Sfintitul Parinte Dr. AMBROZIE - Intaiul Episcop al Giurgiului
Episcopia Giurgiului
Catedrala episcopală cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din municipul Giurgiu
Protoierii - Episcopia Giurgiului
Mănăstiri - Episcopia Giurgiului
Seminar
Noutăţi - Episcopia Giurgiului
Judeţul Giurgiu
Legături creştin-ortodoxe
Legături creştin-ortodoxe
Legături creştin-ortodoxe
Legături creştin-ortodoxe
Contact Episcopia Giurgiului
Episcopul Administraţia Eparhială Catedrala Episcopală Protoierii Mănăstiri Invăţământ Teologic Noutăţi Giurgiu Opera Social Filantropică Activitate Culturală Muzeul Eparhial Legături Contact
           

 

Sectiune Media
Secţiune Media

 

Calendar Creştin-Ortodox
Calendarul Crestin Ortodox 2009

 

Sfanta Scriptura Biblia
Sfânta scriptură sau Biblia

 

Învăţătura
Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă

 

Patriarhia Romana
Site-ul oficial al Patriarhiei Române

 

Untitled Document

DUMINICA ORTODOXIEI, SĂRBĂTOAREA BIRUINŢEI DREPTEI CREDINŢE - CUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURĂ AL PREASFINŢITULUI PĂRINTE AMBROZIE, EPISCOPUL GIURGIULUI

04.03.2017 | Vizualizari: 884


Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,


Iubiţi credincioşi şi credincioase,



Am străbătut împreună prima săptămână a Postului Sfintelor Paşti şi ne aflăm astăzi în pragul celei de-a doua, sub semnul biruinţei Ortodoxiei.


Prima Duminică din Postul Mare este sărbătoarea biruiţei dreptei credinţe asupra ereziilor. Ea marchează nu numai biruinţa asupra iconoclaştilor care se împotriveau venerării sfintelor icoane şi Sfintei Cruci, ci şi cristalizarea în formă definitivă a învăţăturii ortodoxe şi respingerea clară a tuturor ereziilor trinitare şi hristologice care au frământat Biserica primelor opt veacuri creştine.



Importanţa acestui fapt a rămas consemnată până astăzi în slujba Vecerniei acestei Duminici într-un condac care spune: „Acum s-a întins lumina dreptei credinţe spre toţi, risipind ca un nor înşelăciunea păgânătăţii şi luminând inimile celor credincioşi”.


În această duminică Biserica face pomenire sfinţilor prooroci ai Vechiului Testament. Apostolul din această Duminică a Ortodoxiei ne arată că, aşezându-se pe temelia credinţei lor, Dumnezeu ne-a pregătit pentru primirea făgăduinţei Învierii. Asocierea sărbătorii biruinţei sfintelor icoane şi a proorocilor are în vedere faptul că profeţii prefigurau Întruparea pe care o manifestă Sintele Icoane. Profeţii au fost învredniciţi de Dumnezeu cu vedenii sfinte, în care ei au contemplat cu ochii duhovniceşti „icoane” ale lui Dumnezeu, iar nu fiinţa Sa. Lor li s-a vestit mai înainte Întruparea Fiului lui Dumnezeu, temeiul teologic al zugrăvirii Sfintelor Icoane.



Făgăduinţa unor descoperiri dumnezeieşti se află şi în Evanghelia citită în această duminică.



Cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Adevăr, adevăr vă spun: De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului!”, trimit la un gen de descoperire dumnezeiască de care s-au învrednicit profeţii Vechiului Testament. Dar această făgăduinţă este urmarea unei mărturisiri de credinţă a lui Natanael, care îi spune Domnului: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel!”. Prin credinţă Natanael devine capabil de a vedea slava lui Dumnezeu. Credinţa este cea care deschide ochii sufletului pentru a-L vedea pe Domnul.



Iubiți fii duhovnicești,



Dacă până aici ne-am referit la sensul istoric al sărbătorii de astăzi, acum putem desprinde sensul ei duhovnicesc.


Imaginându-ne postul ca un urcuş al nostru spre Înviere, prima treaptă a acestuia este dreapta credinţă.


Sărbătorim, astfel, credinţa curată în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, revelată nouă de Dumnezeu, păstrată de Sfânta Biserică şi însuşită de fiecare creştin cu inima şi mintea curăţite prin nevoinăţă şi prin harul dumnezeiesc.


Pe calea Postului Mare spre Praznicul Învierii, primul popas duhovnicesc este sărbătoarea dreptei credinţe pentru că numai credinţa ne poate da puterea de a merge mai departe şi a nădăjdui în dobândirea desăvârşirii.


Gândindu-ne la faptul că această duminică este marcată în conştiinţa Bisericii de cinstirea sfintelor icoane, descoperim încă un sens al sărbătorii de astăzi şi, pornind de la el, o altă dimensiune a Postului Mare. Dacă revedem parcursul liturgic al acestei prime săptămâni de post observăm că prima paremie din Cartea Facerii citită luni seara la vecernie vorbeşte despre primele trei zile ale creaţiei lumii.


În prima zi a Creaţiei Dumnezeu spune: „Să fie lumină!” Paremia se opreşte însă la ziua a treia, înainte de crearea luminătorilor, făcuţi de Dumnezeu abia în ziua a patra. Aşadar, lumina primelor trei zile ale Creaţiei şi cea cu care începe Sfântul şi Marele Post este alta decât cea a soarelui, este lumina Feţei lui Dumnezeu care se revarsă peste lume.



Iată, deci că postul stă sub semnul luminii.



Prima Duminică a Postului este o sărbătoare a acestei lumini, pentru că icoana este mărturia arătării lui Dumnezeu în Chipul Său, Iisus Hristos Cel întrupat.

Fondul de aur al icoanei reprezintă lumina pe care Dumnezeu o revarsă în lume prin Fiul Său făcut om, iar sfinţii pictaţi în icoană sunt transfiguraţi de această lumină. Străbătând veşmintele şi înconjurând ca o aureolă chipurile sfinţilor, această lumină pune în evidenţă chipul dumnezeiesc întipărit în ei.



Icoana îl înfăţişează, astfel, pe omul curăţit, în firea restaurată, ajuns la asemănarea cu Dumnezeu.



Teologul Paul Evdokimov scria: „Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să-I contemple Faţa în orice faţă omenească. Rugăciunea desăvârşită caută prezenţa lui Hristos şi o recunoaşte în fiecare fiinţă umană. Unica imagine a lui Hristos este icoana, dar ele sunt nenumărate, ceea ce vrea să spună că orice faţă omenească este şi o icoană a lui Hristos. Atitudinea rugătoare o descoperă”.


Omul este, aşadar, o icoană. Este motivul pentru care diaconul sau preotul cădeşte atât icoanele, cât şi pe credincioşii aflaţi în biserică. Omul poate face ca acest chip sfânt dăruit de Dumnezeu să fie desfigurat de păcat sau, dimpotrivă, strălucitor până la asemănarea cu El.


Privind cu atenţie modul de reprezentare a sfinţilor din icoanele ortodoxe observăm că aceştia sunt subţiaţi, alungiţi, parcă într-o întindere permanentă spre Dumnezeu şi încercând să facă tot mai mult loc luminii, pentru ca aceasta să strălucească prin ei. Atitudinea lor se prelungeşte în viaţa noastră sub forma postului.


Prin post trupul şi sufletul nostru se curăţesc de păcate şi patimi, firea se „subţiază”, se spiritualizează şi se limpezeşte, pentru ca lumina lui Dumnezeu să poată străbate şi viaţa noastră. Iată că, pe lângă faptul că este un mijloc de purificare şi spiritualizare, postul înseamnă şi iluminare. Revenind la paremia amintită şi gândindu-ne că Postul Mare este numit şi Postul Paştilor, vedem că la ambele capete ale acestui post se află lumina: la început lumina pe care Dumnezeu a revărsat-o peste lume, la sfârşit lumina care izvorăşte din mormânt.


Între aceste două repere postul apare ca un drum al nostru prin lumină, pe parcursul căruia viaţa noastră se curăţeşte, se transfigurează şi se umple de strălucire, pentru ca şi noi, asemenea sfinţilor din icoane, să ne putem îmbrăca în lumina Învierii lui Hristos.


Aşa cum soarele a fost creat după trei zile, în acelaşi fel Hristos răsare din mormânt după trei zile pentru a fi noul soare al lumii, care, împreună cu El, iese din întunericul morţii. Învierea descoperă sensul lumii, care nu se mai îndreaptă spre moarte, ci spre transfigurare, pentru a se împlini în lumina care va cuprinde „şi cerul şi pământul şi cele dedesupt”.


În aşteptarea acestei preschimbări postul este starea noastră de normalitate: înfrânarea de la rău, săvârşirea de fapte bune, asceza, trezvie, dar mai ales rugăciunea curată şi neobosită, prin care inima noastră devine sensibilă la manifestarea luminii lui Dumnezeu.



Iubiți credincioși,



Duminica Ortodoxiei este pentru noi prilejul de a ne reînprospăta credinţa printr-o sărbătoare a biruinţei ei asupra tuturor rătăcirilor şi a ne întări cu nădejdea că Dumnezeu va păstra în noi chipul Său preasfânt.


Să păzim cu dragoste de Dumnezeu rânduiala Sfântului şi Marelui Post căutând prin fapte bune să cinstim chipul lui Dumnezeu în aproapele nostru şi rugându-ne: „Pune Doamne Bisericii Tale întărire, ca să petreacă în veacul veacului, neclintită de valul eresurilor”. (Condacul I, Cântarea a 5-a din Canonul Utreniei Duminicii Ortodoxiei).



Dorindu-Vă să folosiți cu mult spor duhovnicesc vremea Sfântului și Marelui Post ca pregătire pentru Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului, ne rugăm lui Bunului Dumnezeu să Vă binecuvinteze pe toţi şi să Vă dăruiască sănătate și mântuire, pace și alese bucurii.



„Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!” (2 Corinteni 13, 13).



Cu părintești binecuvântări și doriri de tot binele,


Dr. Ambrozie,


EPISCOPUL GIURGIULUI




Site realizat şi administrat de Gloria Grup - Consultanta in Sisteme de Management | Finantari Nerambursabile | Solutii IT & Imagine
Episcopul | Administraţia Eparhială | Catedrala Episcopală | Protoierii | Mănăstiri | Invăţământ Teologic | Noutăţi | Giurgiu | Opera Social Filantropică | Activitate Culturală | Muzeul Eparhial | Legături | Contact | Prima pagină
  Nr. vizitatori: 866,
Copyright Episcopia Giurgiului - Biserica Ortodoxă Română